[Randuiala exactă a Manastirii Sihastria]
Fără lene şi cu mintea trează, să te închini de trei ori, zicând:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Dupa aceasta sa stai putin in tacere, pana ce se vor linisti toate simturile tale si atunci sa faci trei inchinaciuni pana la pamant si sa zici:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie. Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluieste. (de 3 ori)
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Carele esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfantului Duh. Acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit, nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau, toti lucrul mainilor Tale si numele Tau chemam. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor Şi viata veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău
Troparul
Porunca cea cu taină luând-o întru cunostintă cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stat înainte zicând celei ce nu stia de nuntă: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe care si văzându-l în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga tie : bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea fecioară!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi , văzându-Te pe Tine Doamne întrupat, s-a spăimântat şi a strigat cu glasul cel netrupesc către ea unele ca acestea:
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea fecioară!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi , văzându-Te pe Tine Doamne întrupat, s-a spăimântat şi a strigat cu glasul cel netrupesc către ea unele ca acestea:
Bucură-te, prin tine răsare bucuria;
Bucură-te, prin tine piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime la care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, tu eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, tu porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, prin tine se înnoieşte făptura;
Bucură-te, prin tine prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 2-lea
Văzându-se pe sine Sfânta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: cuvântul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu. Cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămânţă, strigând: Aliluia?
Icosul al 2-lea
Înţelesul cel greu de pătruns căuta Fecioara să-L înţeleagă. Ea a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu? Spune-mi! Iar el a zis către ea cu frică strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, de îngeri mult slăvită;
Bucură-te, rană de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, tu ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, tu n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, tu covârşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, tu luminezi gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pântecele ei cel cu bună roadă ca o ţarină dulce îl arată tuturor celor ce vor să secere mântuire, când strigă aşa: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pântece, ca prin nişte cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei neveştejite;
Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, tu ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, tu ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, tu ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, tu porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, tu înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, tu găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia bună a lui Dumnezeu către noi, muritorii;
Bucură-te, îndrăznirea muritorilor către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri de indoială avea în sine înţeleptul Iosif. El s-a tulburat uitându-se spre tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, tu care eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Bucură-te, prin tine piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime la care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, tu eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, tu porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, prin tine se înnoieşte făptura;
Bucură-te, prin tine prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 2-lea
Văzându-se pe sine Sfânta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: cuvântul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu. Cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămânţă, strigând: Aliluia?
Icosul al 2-lea
Înţelesul cel greu de pătruns căuta Fecioara să-L înţeleagă. Ea a strigat către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu? Spune-mi! Iar el a zis către ea cu frică strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, de îngeri mult slăvită;
Bucură-te, rană de mult plâns a diavolilor;
Bucură-te, tu ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, tu n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, tu covârşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, tu luminezi gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pântecele ei cel cu bună roadă ca o ţarină dulce îl arată tuturor celor ce vor să secere mântuire, când strigă aşa: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pântece, ca prin nişte cântări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei neveştejite;
Bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, tu ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, tu ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, tu ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, tu porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, tu înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, tu găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia bună a lui Dumnezeu către noi, muritorii;
Bucură-te, îndrăznirea muritorilor către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri de indoială avea în sine înţeleptul Iosif. El s-a tulburat uitându-se spre tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, tu care eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup. Ei au alergat ca la un păstor şi L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în braţele Mariei,
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, muncire a vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-te, tu deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor fără tăcere;
Bucură-te, îndrăznire nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temei tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa luminoasă a harului
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare;
Bucură-te, muncire a vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-te, tu deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pământeşti;
Bucură-te, că cele pământeşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor fără tăcere;
Bucură-te, îndrăznire nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temei tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa luminoasă a harului
Bucură-te, prin tine se golește iadul;
Bucură-te, prin tine noi ne îmbrăcăm cu slavă;
Bucură-te, prin tine noi ne îmbrăcăm cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 5-lea
Steaua care mergea spre Dumnezeu au văzut-o magii și au mers pe urma luminii ei. Ei o aveau ca pe o făclie, cu care căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Au văzut pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; şi, l-au cunoscut a fi Stăpân, chiar dacă a luat chip de rob
Condacul al 5-lea
Steaua care mergea spre Dumnezeu au văzut-o magii și au mers pe urma luminii ei. Ei o aveau ca pe o făclie, cu care căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Au văzut pruncii haldeilor în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mâna; şi, l-au cunoscut a fi Stăpân, chiar dacă a luat chip de rob
Bucură-te, Maica stelei neapuse;
Bucură-te, raza zilei de taină;
Bucură-te, tu ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, tu luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, tu ai lepădat din dregătorie pe tiranul fără de omenie;
Bucură-te, tu ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, tu ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, tu ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, tu ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, tu ne izbăvești de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii credincioşilor;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 6-lea
Vestitori purtători de Dumnezeu s-au făcut magii. Ei s-au întors în Babilon, săvârşind proorocia Ta. Ei Te-au mărturisit pe Tine, Hristoase, tuturor, și au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Tu ai strălucit în Egipt lumina adevărului. Tu ai izgonit întunericul minciunii. Idolii lui, Mântuitorule, nu au răbdat tăria Ta și au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de aceia strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, raza zilei de taină;
Bucură-te, tu ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, tu luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, tu ai lepădat din dregătorie pe tiranul fără de omenie;
Bucură-te, tu ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, tu ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, tu ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, tu ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, tu ne izbăvești de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii credincioşilor;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 6-lea
Vestitori purtători de Dumnezeu s-au făcut magii. Ei s-au întors în Babilon, săvârşind proorocia Ta. Ei Te-au mărturisit pe Tine, Hristoase, tuturor, și au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Tu ai strălucit în Egipt lumina adevărului. Tu ai izgonit întunericul minciunii. Idolii lui, Mântuitorule, nu au răbdat tăria Ta și au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de aceia strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, tu ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, tu ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, tu ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, tu ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii, mai lat decât norul;
Bucură-te, hrana în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, din tine curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 7-lea
Simeon voia să se mute din acest veac înşelător de acum. Tu Te-ai dat lui ca un prunc şi Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvârşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, tu ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, tu ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, tu ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, tu ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stâlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii, mai lat decât norul;
Bucură-te, hrana în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinţei;
Bucură-te, din tine curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă pururea fecioară!
Condacul al 7-lea
Simeon voia să se mute din acest veac înşelător de acum. Tu Te-ai dat lui ca un prunc şi Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvârşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă celor ce sântem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l întreg precum a fost ca, văzând minunea, să o lăudăm pe ea, strigând:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, tu ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, tu ai arătat viaţă îngerească;
Bucură-te, pom cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copac înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se acoperă;
Bucură-te, tu ai purtat în pântece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, tu ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului drept;
Bucură-te, iertare a multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 8-leaa
Vedem naştere străină. Să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer. Că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat: El vrea să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei de cinste;
Bucură-te, auzirea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda fără îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, tu ai adunat cele potrivnice în una;
Bucură-te, tu ai unit fecioria şi naşterea;
Bucură-te, prin tine s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, prin tine s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 9-lea
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii mult vorbitori tac ca nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu. Ei tot caută degeaba explicatii cu mintea, si tot nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi ne minunăm de o minune ca aceasta şi cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, tu arăţi pe filosofi neînţelepţi;
Bucură-te, tu vădeşti pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, tu arăţi pe filosofi neînţelepţi;
Bucură-te, tu vădeşti pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că înnebunesc întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că se veștejesc făcătorii de basme;
Bucură-te, tu rupi vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, tu umpli mrejele pescarilor;
Bucură-te, tu ne tragi din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, tu pe mulţi îi luminezi la minte;
Bucură-te, că se veștejesc făcătorii de basme;
Bucură-te, tu rupi vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, tu umpli mrejele pescarilor;
Bucură-te, tu ne tragi din adâncul necunoştinţei;
Bucură-te, tu pe mulţi îi luminezi la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce merg cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 10-lea
El vrea să mântuiască lumea, de aceea Împodobitorul tuturor a venit la ea aşa cum El Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. El cu asemănarea cheamă pe cel asemenea și ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; căci Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată: El S-a sălăşluit în pântecele tău şi învață pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşine;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, tu ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, tu ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii fără de sămânţă;
Bucură-te, tu unesti pe Domnul cu cei credincioşi;
Bucură-te, tu între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 11-lea
Împărate sfinte, chiar dacă Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cântarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumină arătată celor ce sunt întru întuneric o vedem pe Preasfânta Fecioară. Ea a aprins în sine Focul cel netrupesc și îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi. Ea luminează mintea cu raza şi cu chemarea, şi se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, limanul celor ce merg cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 10-lea
El vrea să mântuiască lumea, de aceea Împodobitorul tuturor a venit la ea aşa cum El Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. El cu asemănarea cheamă pe cel asemenea și ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; căci Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, Curată: El S-a sălăşluit în pântecele tău şi învață pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşine;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, tu ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, tu ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii fără de sămânţă;
Bucură-te, tu unesti pe Domnul cu cei credincioşi;
Bucură-te, tu între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 11-lea
Împărate sfinte, chiar dacă Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cântarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumină arătată celor ce sunt întru întuneric o vedem pe Preasfânta Fecioară. Ea a aprins în sine Focul cel netrupesc și îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi. Ea luminează mintea cu raza şi cu chemarea, şi se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui înţelegător;
Bucură-te, raza Luminii neapuse;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele;
Bucură-te, tu îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, tu ai zugrăvit chipul cristelnitei;
Bucură-te, tu curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul in care s-a dres bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 12-lea
Vrea să dea har, de aceea dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui. El distruge zapisul cu toate datoriile și aude de la toţi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântăm naşterea ta și te lăudăm toţi ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu. Locuind în pântecele tău, Domnul Care ţine toate cu mâna, a sfinţit a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te sfântă, tu eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii neîmpuţinată;
Bucură-te, coroana scumpă a împăraţilor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei nebiruit;
Bucură-te, prin tine se înalţă biruinţele;
Bucură-te, prin tine cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 13-lea
O, Maică prealăudată care ai născut pe Cuvântul Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
si din nou
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Bucură-te, raza Luminii neapuse;
Bucură-te, fulger care luminezi sufletele;
Bucură-te, tu îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, tu ai zugrăvit chipul cristelnitei;
Bucură-te, tu curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul in care s-a dres bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 12-lea
Vrea să dea har, de aceea dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui. El distruge zapisul cu toate datoriile și aude de la toţi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântăm naşterea ta și te lăudăm toţi ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu. Locuind în pântecele tău, Domnul Care ţine toate cu mâna, a sfinţit a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te sfântă, tu eşti mai mare decât sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii neîmpuţinată;
Bucură-te, coroana scumpă a împăraţilor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei nebiruit;
Bucură-te, prin tine se înalţă biruinţele;
Bucură-te, prin tine cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul al 13-lea
O, Maică prealăudată care ai născut pe Cuvântul Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
si din nou
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi , văzându-Te pe Tine Doamne întrupat, s-a spăimântat şi a strigat cu glasul cel netrupesc către ea unele ca acestea:
Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi , văzându-Te pe Tine Doamne întrupat, s-a spăimântat şi a strigat cu glasul cel netrupesc către ea unele ca acestea:
Bucură-te, prin tine răsare bucuria;
Bucură-te, prin tine piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime la care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, tu eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, tu porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, prin tine se înnoieşte făptura;
Bucură-te, prin tine prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Bucură-te, prin tine piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime la care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, tu eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, tu porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, prin tine se înnoieşte făptura;
Bucură-te, prin tine prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Condacul 1
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi nevrednicii robii tăi. Tu ești aleasă din toate neamurile și te arăți mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești.
Căci datorită ție a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge.
Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, tu ești de Dumnezeu fericită, tu ești mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii.
Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
